Signposting. Detaliul care-ți face prezentarea să curgă fluent în engleză

Imaginează-ți că tocmai ai aterizat în Shanghai, te-ai pierdut de prieteni și, colac peste pupăză, ți-a murit și bateria la telefon. Știi unde ești, știi unde trebuie să ajungi, dar cum Dumnezeu ajungi acolo?

Păi, cel mai probabil, o să cauți fie o hartă, fie indicatoare, fie oameni care să-ți dea indicații, nu?

Speakerul știe traseul. Publicul îl descoperă pe parcurs.

Acum imaginează-ți că ești într-o sală de ședințe și asculți un coleg ținând o prezentare despre un nou tool pe care trebuie să învățați să îl folosiți.

Începe cu motivul pentru care aveți nevoie de tool.

Îți arată o funcționalitate.

Îți explică apoi cum vă faceți contul.

Revine la funcționalitatea de mai devreme, apoi trece la alta.

Îți spune cum a fost ales tool-ul și face o paranteză despre costuri.

Se întoarce la funcționalități și, când crezi că a ajuns la final, mai introduce una.

Tu îl asculți pentru că informația e relevantă. Probabil chiar ai nevoie de ea. Dar, undeva pe la jumătatea prezentării, începi să te întrebi: "Ce legătură are asta cu ce tocmai a spus?", "Am trecut deja la alt subiect?" și clasicul "Mai durează mult?".

Și asta se poate întâmpla chiar dacă prezentarea are, în mintea vorbitorului, o structură foarte clară. Pentru că da, el știe traseul, dar tu îl descoperi pe măsură ce mergi.

Indicatoarele care te ajută să urmărești o prezentare

Exact ca într-un oraș străin, diferența între confuz și clar o fac indicatoarele. Într-o prezentare, ele se numesc signposting.

Signposting-ul înseamnă să îi oferi publicului repere care îl ajută să înțeleagă unde se află în prezentare, de ce ai ajuns la un anumit punct și încotro mergi mai departe.

De exemplu:

• "Let's start by looking at..."

• "Now let's move on to..."

• "This brings me to my next point..."

• "So, what does this mean for us?"

• "Let me briefly recap..."

• "Finally, I'd like to talk about..."

Multe dintre aceste "indicatoare" sunt expresii foarte simple, pe care probabil le știi deja. Ce contează, însă, este să le folosești intenționat, în momentele în care publicul are nevoie de orientare.

Un "Now let's move on to..." îi spune ascultătorului că ai încheiat un punct și treci la următorul.

Un "This brings me to my next point..." îi arată legătura dintre ceea ce tocmai ai spus și ceea ce urmează.

Iar un "Let me briefly recap..." îi oferă un moment în care să pună informația în ordine înainte să mergi mai departe.

Iar toate astea îți fac prezentarea să sune mult mai clar, natural și fluid.

De ce uităm de signposting în engleză?

Pe cât de necesare sunt aceste expresii dacă vrei să fii clar și ușor de înțeles, pe atât de rar sunt folosite de vorbitori non-nativi când trebuie să vorbească în engleză.

Și asta pentru că, într-o limbă străină, suntem atât de concentrați să găsim cuvintele potrivite și să construim propoziții corecte, încât ne concentrăm mai ales pe informația pe care vrem să o transmitem.

Nu și pe felul în care o va primi celălalt.

Asta duce la prezentări în care toate informațiile importante sunt acolo, dar publicul trebuie să muncească puțin prea mult ca să le urmărească.

Iar asta poate însemna confuzii, neînțelegeri, tensiuni și timp pierdut.

Signposting-ul face exact opusul.

Îi spune publicului:

• Acum despre asta vorbim.

• Asta e legătura cu ce tocmai am spus.

• Acum trecem la următorul punct.

• Aici vreau să ajung.

Și nu e util doar pentru prezentări mari, cu slide-uri și o audiență de zeci de oameni.

Le poți folosi când prezinți o idee sau un proiect într-un meeting, când le explici un proces colegilor sau când ai de transmis mai multe informații și vrei ca oamenii să le poată urmări ușor.

În plus, atunci când engleza nu e limba maternă a nimănui din încăpere, reperele astea devin chiar mai importante.

Așa că, data viitoare când îți pregătești o prezentare, uită-te nu doar la ce ai de spus, ci și la indicatoarele pe care le pui pe drum! Ca să te asiguri că ajung toți la destinație. 😊